Cum deschid folder-ul lor, cum automat zambesc. De fiecare dată când merg la munte, sunt nespus de fericită. Experiențe unice care îmi umpla sufletul de bucurie.
Ce priveliști… Ce aventuri… Ce amintiri și ce fericire pe chipul meu. Ce pot să-mi doresc mai mult?!
Excursia la Col Visentin (1765 m) s-a imortalizat cumva în mintea mea, nu numai pentru că se zăreau ghioceii în acea perioadă dar și pentru că în zilele reci nici urmă de om pe acolo. Deci, am profitat de toată liniștea, libertatea și priveliștea oferită de acel loc.
La prânz te poți opri la Refugiul de acolo (Rifugiul Col Visentin), unde tot timpul poți găsi mămăligă și tot felul de cașcavaluri tipice zonei montane. mmm.
Cam atât pentru astăzi. Vă cuprind.
Până data viitoare