Salutare! Azi mi-am făcut timp să vă povestec despre mini-vacanța mea la Milano.
Fotografiile de mai jos sunt de acum două săptămâni, am surprins colinele în una dintre puținele zilele însorite de noiembrie. A fost o zi minunată pe care am dedicat-o descoperii zonei prosecului, unul dintre cele mai frumoase și cunoscute locuri din provincia de Treviso. Și am prins câteva momente care alcătuies un frumos peisaj urban de toamnă.
Bună dragii mei! De mult timp nu am mai scris despre micile mele călătorii, despre aventuri și nici despre munte, astfel încât mi s-a făcut și mie dor de ducă. Îmi fac deja planuri pentru weekendul viitor (sper să nu plouă ), dar până atunci o să vă povestesc puțin despre o altă destinație din provincia de Treviso. Este vorba despre Molinetto della Croda, una dintre puținele mori de apă care funcționează și continuă să macine făină pentru mămăligă la fel ca în 1630, când a fost construită.
Veneția. Am făcut cunoștință cu ea circa 3 ani în urmă, iar de atunci am mai fost încă de 5 ori. Veneția nu e doar un oraș situat în nordul Italiei ci și o lume aparte!! E lumea istoriei, artei, sunetului, e lumea culorilor!! De fiecare dată e diferită. De fiecare dată îmi fug privirile peste tot ca pentru prima dată. Îmi amintesc cu dor de vara trecută, când m-am rătăcit pe străzile Veneției. Cred că e cea mai frumoasă amintire pentru că am descoperit locuri noi. Un șir de case colorate, de o parte și de alta a drumurilor înguste, fiecare având ferestre cu obloane venețiene și o scară ce duce la ușa cu mâner ornamentat din fier (sau alt metal). Sub ușa uneia din aceste case mă bucuram eu de ploaie. Cu picioarele ude și cu un soare fierbite venețian în suflet. Nu îmi ajung cuvinte să redau frumusețea acelor locuri. Mulți știu, mulți au vizitat acest oraș și sper ca toți să o vadă cu ochii mei .