Rezumat:

Nick Carraway, personajul narator, se mută într-o suburbie a New York-ului pentru a lucra pe Wall Street. Aici se întâlneşte cu un vechi coleg de liceu, Tom Buchanan, care este căsătorit cu verişoara lui Nick, Daisy Buchanan. La ei acasă o cunoaşte şi pe Jordan Baker, o tânără care practică golful şi care manifestă oarecare interes faţă de Nick. După ce sună telefonul, iar Jordan speculează că ar fi amanta lui Tom, aceasta din urmă pleacă împreună cu naratorul tocmai la acea amantă, Myrtle Wilson. Myrtle este căsătorită cu George, un mecanic care se roagă de Tom să-i vândă o anumită maşină, deşi Tom îl tot amână. Myrtle, sora acesteia, Tom şi Nick pleacă apoi să petreacă. Numele lui Gatsby este menţionat de câteva ori, iar naratorul, care s-a mutat chiar lângă vila acestuia, este curios să-l întâlnească, stârnit fiind de petrecerile care acesta le dă seară de seară. A doua zi dimineaţă primeşte o invitaţia din partea lui Gatsby şi se duce-n vizită. Niciun dintre petrecăreţi nu pare să-l cunoască personal pe Gatsby şi cu atât mai puţin să ştie ceva legat viaţa lui personală, aşa că speculează. Ba că ar fi spion, ba că ar fi omorât un om… La un moment dat, Gatsby i se adresează lui Nick, deşi acesta n-are habar cu cine anume stă de vorbă. Din acel moment cei doi devin prieteni, iar Gatbsy i-l prezintă într-o bună zi pe Meyer Wolfsheim (personaj care joacă un rol important şi în filmul Boardwalk Empire), un evreu influent, mare cartofor şi important contrabandist. Gatsby doreşte să-i ceară o favoare lui Nick şi o face prin intermediul lui Jordan Backer. Acesta îi explică faptul că Gatsby e îndrăgostit de Daisy, pe care o cunoscuse cu aproape cinci ani înainte, o vreme când era prea sărac pentru a se căsători cu ea,  că toate petrecerile sunt, de fapt, pentru ea, pentru a-i atrage ei atenţia, şi că ar dori ca Nick să o invite la el, pentru ca acesta, Gatsby, să poată apărea ca din întâmplare în casa lui şi să o vadă. După ce dă curs rugăminţii, iar Gatsby şi Daisy se reîntâlnesc, petrecerile se răresc, servitorii la fel, însă întrevederile lor amoroase sunt tot mai dese. Planul lui Gatsby este ca Daisy să-i spună soţului său că nu l-a iubit, de fapt, niciodată, însă în momentul în care toţi se reunesc în casa lui Tom, Daisy ezită să-i dea cărţile pe faţă. Merg cu toţii în New York, unde Gatsy îi spune totul lui Tom, iar acesta îl acuză că nu ar fi nimic altceva decât un contrabandist ordinar. Gatsby încearcă să o liniştească pe Daisy, însă fără prea mare succes. Cei doi se întorc acasă, iar Daisy, care se afla la volanul maşinii, o accidentează mortal pe amanta soţului ei, fără să oprească mai apoi. Ajuns peste câteva clipe la locul accidentului, Tom are o discuţie cu George, iar a doua zi George vine şi-l ucide pe Gatsby, convins fiind că el i-a omorât soţia. Nick se străduieşte să invite cât mai mulţi oameni la înmormântarea lui, însă nimeni, în afara tatălui lui Gatsby, nu vine.

Elinor este cea mai mare dintre surori, fiind cea care pune raţiunea mereu pe primul plan, și acționand într-un mod responsabil în cele mai multe dintre situaţii. Marianne este sora mai mica, romantică, sensibilă și plină de vise, fiind cea care pune iubirea mai presus de tot și care se ghidează după sentimente. In final, insa, amîndouă vor suferi din dragoste. Elinor se indragostește de Edward, un tanar ce este deja promis alteia, iar Marianne il iubeste pe John, însă acesta nu îi împărtăşeşte iubirea.

Scrisorile lui Mariane și Willoghby:

• Cat de uimit vei fi, Willoghby, cand vei primi acest bilet; și cred că vei simți mai mult decat uimire, cand vei afla că sunt la Londra. Prilejul de a veni încoace, deși în compania doamnei Jennings, a fost o ispită căreia nu ne-am putut împotrivi. Aș vrea să primești acest bilet la timp ca să mai poți trece pe aici în astă-seară, dar nu te aștept neapărat. În orice caz, sper să te văd maine. Acum îți spun la revedere. M.D

• Nu-ți pot spune cat am fost de dezamăgită că nu m-ai găsit acasă alaltăieri și nici cat am fost de uimită să nu primesc nici răspuns la un bilet pe care ți l-am trimis acum mai bine de o săptămană. Așteptam vești de la tine și, încă și mai mult, să te vădapărand la orice oră din zi. Treci, te rog, cat mai repede și explică-mi motivul pentru care m-ai lăsat să aștept în zadar. Cand vii, ai face bine să sosești mai devreme, pentru că în general plecăm în jurul orei unu. Mi s-a spus că erai invitat și tu. Ăsta să fie adevărul? Îmi închipui că trebuie să te fi schimbat mult, de cand ne-am despărțit, dacă așa stau lucrurile și n-ai venit acolo. Dar nu cred că așa ceva poate fi adevărat și sper ca, foarte curand, să mă poți asigura personal că presupunerea aceea a mea nu e adevărată. M. D

• Ce trebuie să-mi închipui, Wiloghby, în urma purtării tale? Îți cer iarăși explicații. Eram prgătită să te întînesc cu plăcerea pe care despărțirea noastră ar fi fost firesc să o producă, cu famialitatea care mi se părea foarte jusificată, ținînd seama de intimitatea care a existat între noi la Barton. Dar cum am fost respinsă! Am petrecut o noapte nefericită, străduindu-mă să găsesc scuze undei comportări despre care cu greu aș putea spune că n-a fost jignitoare; dar, deși n-am reușit încă să-ți găsesc circumstanțe atenuante pentru felul în care te-ai manifestat, sunt totuși gata să-ți ascult justificările. Poate că ai fost prost informat sau înșelat cu buna intenție de un aspect care mă privește, care te-ar fi putut face să-ți formezi o proastă impresie despre mine. Spune-mi despre ce este vorba; explică-mi motivele ce te-au determinat să te porți așa cum ai făcut-o, iar eu voi fi mulțumintă să-ți explic totul. M-ar mahni foarte mult să fiu obligată să-mi stric bunele păreri ce le am despre tine; dar dacă așa ceva va trebui să se întample , dacătrebuie să aflu că nu ești ceea ce te-am crezut noi pana acum, că sentimentele tale față de noi toate n-au fost sincere, că toată comportarea ta față de mine a fost a fost doar minciună, spune-mi-o mai repede. În momentul de față mă aflu într-o stare de îngrijorare nehotărare; aș vrea să te știu nevinovat, dar mai bine săcunoaștem amandoi adevărul decat sa sufăr ca acum. Dacă sentimentele ce le ai față de mine cele care au fost, trimite-mi, te rog, înapoi scrisorile și șuvița de păr pe care ți-am dat-o. M.D.

• Tocmai am avut onoarea se a vă primi scrisoarea, pentru care vă asigur sincera mea recunoștință. Îmi pare foarte rău că ceva din comportarea mea de aseară nu v-a fost pe plac; și, deși nu reușesc deloc să-mi dau seama prin ce anume am putut, spre nefericirea mea, să vă jignesc, vă rog să mă iertați pentru un lucru pe care, vă asigur, l-am făcut fără nicio intenție. N-o să mă gandesc niciodată decat cu cea mai mare plăcere și gratitudine la fostele mele legături de prietenie cu familia dumneavoastră, în Devonshire, și vreau să cred că ele nu vor avea de suferit din pricina vreunei greșeli sau neînțelegeri a acțiunilor mele. Am o sinceră stimă pentru întreaga dumneavoastră familie, dar dacă cumva s-a întamplat să am nefericirea de a da impresia că am simțit mai mult decat în realitate sau mai mult decat am vrut să spun, am să-ți reproșez că nu mi-am ascunsmai bine considerația ce-o aveam față de dumneavoastră. Veți fi deacord că este imposibil să fi avut alte intenții, cand veți că afecțiunea mea e îndreptată de multă vreme spre altcineva și sper că, peste cateva săptămani doar, logodna mea va deveni un fapt împlinit. Cu mare regret mă supun dorinței dumneavoastră de a vă înapoia scrisorile pe care am avut cinstea să le primesc de la dumneavoastră și șuvița de păr pe care ațti fost atat de amabilă să mi-o oferiți. 

• Nu doresc decat sa nu ne despartim niciodata, iar daca un cuvant rostit de mine candva te va durea, gandeste-te ca eu, sub pamant, simt aceeași durere și, de dragul meu, iarta-ma.(p. 189)
• Doamna Linton, imbracata intr-o rochie larga, alba, cu un șal ușor pe umeri , ședea, ca de obicei, in dreptul ferestrei deschise. La inceputul bolii, mult din părul ei bogat și lung căzuse, acum il purta pieptanat simplu, cu buclele lui naturale date pe spate și tample. Înfatișarea îi era schimbata, așa cum îi spuse lui Heathcliff, dar cand stătea liniștită schimbarea aceasta îi dădea o frumusețe supraomenească. Strălucirii de odinioara a ochilor îi luase locul o lumină visătoare și melancolică. Părea că nu se uită in jurul ei, ci departe, foarte departe... parcă dincolo de această lume. Catherine, de cand se împlinise la față, își perduse aspectul răvășit, dar paloarea, ca și expresia de rătăcire, specifica stării ei mintale, oglindind înca in mod dureros boala, o făceau și mai atrăgătoare. Toate acestea erau pentru mine, și cred că și pentru orcine o vedea, nu dovezi de convalescență, ci peceți puse pe o ființă sortită mortii. (p.185) 
• -Acum abia imi arati cat ai fost de crudă, crudă si falsă. De ce m-ai despărtit? De ce ti-ai tradat propria-ți inima Cathy? Nu găsesc niciun cuvant de mangaiere. Meriți să suferi. Tu te-ai ucis singură. Da, poți sa ma săruți și să plangi, poți  să-mi storci săruturi și lacrimi: ele te vor arde... te vor condamna. M-ai iubit... atunci cu ce drept m-ai părasit? Cu ce drept... răapunde-mi...m-ai parasit pentru un biet capriciu pe care l-ai simțit fața de Linton? Caci nici sufetința, nici degradarea, nici moartea, nici Dumnezeu și nici Satana nu ne-ar fi putut desparți! Tu, de bunăvoie ai facut-o pe-a ta, ai zdrobit-o și pe-a mea. Pentru mine e și mai greu, pentru ca sunt sanatos. Crezi ca vreau să trăiesc? Ce fel de viața voi duce dacă tu... Doamne! Ție ți-ar plăcea să trăiești cand sufletul  ți-e in mormant? (p. 190-191)
• -Eu nu mă frămant pentru nimc pe lume, în afară de boala lui tăticu, raspunse ea. Nu-mi pasă de nimic cand e vorba de tata. Și niciodată... niciodată... ah, niciodată, cat oi fi in toate mințile, n-am să fac ceva sau să spun o vorbă care l-ar putea supăra. Îl iubesc mai mult decat pe mine, Ellen, și știi cum am aflat? Ma rog in fiecare seară să trăieasc pana după moartea lui, pentru că prefer să sufăr eu decat să sufere el. Iată dovada că-l iubesc mai mult decat pe mine însămi.(p.271)
• .....plansul părea , în acea vreme, distracția ei preferată. Am lăsat-o s-o guste din plin catva timp, apoi am început s-o dojenesc și să-mi bat joc de tot ceea ce spuse domnul Heathcliff.......
• Caci ce nu e in mintea mea legat de ea? Și ce nu-mi amintește de ea? Nu mă pot uita in jos, la pardoseala asta, fără să-i vad trăsăturile desenate pe piatră! În fiecare nor, în fiecare pom... în aerul nopții și-n fiecare privire din timpul zilei... sunt înconjurat de chipul ei! Cele mai obișnuite  fețe ale bărbaților și femeilor... chiar și propriile mele trăsături...își bat joc de mine, semănand cu ea. Lumea întreagă e o colecție înspăimantătoare de amintiri care-mi aminteşte că ea a existat și că am pierdut-o! Ei bine, înfățișarea lui Hareton reprezintă fantoma iubirii mele nemuritoare, a strădaniei mele sălbatice de a-mi afirma drepturile, fantoma degradării, a mandriei, a fericirii si a suferinței mele... (p.378)