Rațiune și simțire de Jane Austen

Acest roman a fost scris iniţial sub titlul de “Elinor și Marianne“ in 1795, după mai multe revizuiri acesta fiind publicat in 1811 ca Raţiune și simtire, scriitoarea facînd trecerea de la o carte scrisă în stil de scrisoare la o proză analitică.
Acest roman poate fi scris într-un stil clasic mult prea delicat pentru timpurile noastre, opera înfăţişînd Anglia secolului XIX, unde o poveste de dragoste poate fi pierdută printre interese, egoism, puterea banilor și dezamăgire. Societatea preocupată de avere, frămantarea domnișoarelor de a-și găsi un soţ și egoismul sunt doar cateva dintre elementele afişate de către scriitoare într-o maniera atat realistă cat si romantică.
Povestea începe cu moartea neaşteptată a domnului Dashwood ce este tatăl a trei fete Elinor, Marianne şi Margaret. Acesta îşi lasă fiicele  soţia pe drumuri și după moartea sa, deoarece averea îi corespunde acum pe drept fiului sau din prima căsătorie, John. Ramase pe drumuri, domnițele și mama lor se muta intr-o căsuţa dăruită de o rudă milostivă.
Elinor este cea mai mare dintre surori, fiind cea care pune raţiunea mereu pe primul plan, și acționand într-un mod responsabil în cele mai multe dintre situaţii. Marianne este sora mai mica, romantică, sensibilă și plină de vise, fiind cea care pune iubirea mai presus de tot și care se ghidează după sentimente. In final, insa, amîndouă vor suferi din dragoste. Elinor se indragostește de Edward, un tanar ce este deja promis alteia, iar Marianne il iubeste pe John, însă acesta nu îi împărtăşeşte iubirea.
Scrisorile lui Mariane și Willoghby:

  • Cat de uimit vei fi, Willoghby, cand vei primi acest bilet; și cred că vei simți mai mult decat uimire, cand vei afla că sunt la Londra. Prilejul de a veni încoace, deși în compania doamnei Jennings, a fost o ispită căreia nu ne-am putut împotrivi. Aș vrea să primești acest bilet la timp ca să mai poți trece pe aici în astă-seară, dar nu te aștept neapărat. În orice caz, sper să te văd maine. Acum îți spun la revedere. M.D


  • Nu-ți pot spune cat am fost de dezamăgită că nu m-ai găsit acasă alaltăieri și nici cat am fost de uimită să nu primesc nici răspuns la un bilet pe care ți l-am trimis acum mai bine de o săptămană. Așteptam vești de la tine și, încă și mai mult, să te vădapărand la orice oră din zi. Treci, te rog, cat mai repede și explică-mi motivul pentru care m-ai lăsat să aștept în zadar. Cand vii, ai face bine să sosești mai devreme, pentru că în general plecăm în jurul orei unu. Mi s-a spus că erai invitat și tu. Ăsta să fie adevărul? Îmi închipui că trebuie să te fi schimbat mult, de cand ne-am despărțit, dacă așa stau lucrurile și n-ai venit acolo. Dar nu cred că așa ceva poate fi adevărat și sper ca, foarte curand, să mă poți asigura personal că presupunerea aceea a mea nu e adevărată. M. D


  • Ce trebuie să-mi închipui, Wiloghby, în urma purtării tale? Îți cer iarăși explicații. Eram prgătită să te întînesc cu plăcerea pe care despărțirea noastră ar fi fost firesc să o producă, cu famialitatea care mi se părea foarte jusificată, ținînd seama de intimitatea care a existat între noi la Barton. Dar cum am fost respinsă! Am petrecut o noapte nefericită, străduindu-mă să găsesc scuze undei comportări despre care cu greu aș putea spune că n-a fost jignitoare; dar, deși n-am reușit încă să-ți găsesc circumstanțe atenuante pentru felul în care te-ai manifestat, sunt totuși gata să-ți ascult justificările. Poate că ai fost prost informat sau înșelat cu buna intenție de un aspect care mă privește, care te-ar fi putut face să-ți formezi o proastă impresie despre mine. Spune-mi despre ce este vorba; explică-mi motivele ce te-au determinat să te porți așa cum ai făcut-o, iar eu voi fi mulțumintă să-ți explic totul. M-ar mahni foarte mult să fiu obligată să-mi stric bunele păreri ce le am despre tine; dar dacă așa ceva va trebui să se întample , dacătrebuie să aflu că nu ești ceea ce te-am crezut noi pana acum, că sentimentele tale față de noi toate n-au fost sincere, că toată comportarea ta față de mine a fost a fost doar minciună, spune-mi-o mai repede. În momentul de față mă aflu într-o stare de îngrijorare nehotărare; aș vrea să te știu nevinovat, dar mai bine săcunoaștem amandoi adevărul decat sa sufăr ca acum. Dacă sentimentele ce le ai față de mine cele care au fost, trimite-mi, te rog, înapoi scrisorile și șuvița de păr pe care ți-am dat-o. M.D.

Bond Street, ianuarie
Stimată domnișoară,

  • Tocmai am avut onoarea se a vă primi scrisoarea, pentru care vă asigur sincera mea recunoștință. Îmi pare foarte rău că ceva din comportarea mea de aseară nu v-a fost pe plac; și, deși nu reușesc deloc să-mi dau seama prin ce anume am putut, spre nefericirea mea, să vă jignesc, vă rog să mă iertați pentru un lucru pe care, vă asigur, l-am făcut fără nicio intenție. N-o să mă gandesc niciodată decat cu cea mai mare plăcere și gratitudine la fostele mele legături de prietenie cu familia dumneavoastră, în Devonshire, și vreau să cred că ele nu vor avea de suferit din pricina vreunei greșeli sau neînțelegeri a acțiunilor mele. Am o sinceră stimă pentru întreaga dumneavoastră familie, dar dacă cumva s-a întamplat să am nefericirea de a da impresia că am simțit mai mult decat în realitate sau mai mult decat am vrut să spun, am să-ți reproșez că nu mi-am ascunsmai bine considerația ce-o aveam față de dumneavoastră. Veți fi deacord că este imposibil să fi avut alte intenții, cand veți că afecțiunea mea e îndreptată de multă vreme spre altcineva și sper că, peste cateva săptămani doar, logodna mea va deveni un fapt împlinit. Cu mare regret mă supun dorinței dumneavoastră de a vă înapoia scrisorile pe care am avut cinstea să le primesc de la dumneavoastră și șuvița de păr pe care ațti fost atat de amabilă să mi-o oferiți. 

Răman, stimată domnișoară al dumneavoastră supus și umil servitor,
John Willoughby


DEX:

RAȚIÚNE, (2, 3rațiuni, s. f. 1. Facultate, proprie omului, de a cunoaște prin noțiuni, judecăți, raționamente; gândire (logică); p. ext. judecată, minte. 2. Temei, motiv, justificare. ◊ Rațiune de stat = principiu în baza căruia o autoritate de stat ia unele măsuri de interes general, trecând peste interesul particular. ◊ Expr. Rațiunea de a fi (a unui lucru) = ceea ce justifică, motivează existența (unui lucru). 3. (Mat.) Rație (2). [Pr.-ți-u-] – Din lat. ratio, -onis. 

SIMȚÍRE, simțiri, s. f. 1. Faptul de a simți; sensibilitate (1). 2. Trăire afectivă, afect, sentiment. 3. Stare normală a organismului în care omul este pe deplin conștient de ceea ce se petrece în jurul lui, fiind stăpân pe simțurile și pe facultățile lui intelectuale. ◊ Loc. adj. Fără simțire = fară cunoștință; leșinat. ◊ Expr. A-și pierde simțirea (sau simțirile) = a leșina. A-și veni în simțire (sau în simțiri) = a-și reveni din leșin; a-și veni în fire; a-și recăpăta stăpânirea de sine. ♦ (Rar) Simț (1). 4. (înv. și pop.; și în sintagma simțire de sine) Bun-simț, bună-cuviință. – V. simți. 

Share:

0 comentarii