Fiecare dintre noi vrea un trai îndelungat, dar nici unul nu dorește să fie bătrîn.(J. Swift)
Toți ne temem de bătrânețe și ea începe tocmai când te temi cel mai mult.
Există ceva mai trist decât a îmbătrâni- ceea de a rămâne cu mintea de copil. (Cesare Povese)
Ceea ce e trist  nu că ești bătrân, ci că nu mai ești tânăr. (Al. Dumas-fiul)
Cum îți dai seama că ai îmbătrânit? Constatând că ceea ce pentru tine a fost biografie, pentru alții a devent istorie. Devii bătrân când începi să le povestești celorlalți ceea ce ai trăit tu.(G. Liiceanu)
Oamenii se înșeală crezând că încetează să se iubească îmbătrânind, fără so știe că încep să îmbătrânească atunci când încetează să iubească!
Bătrânețe -Maxime și cugetări
Foto: Adry Plugaru

Mi-am creat impresii și o părere bună ca urmare a unor calități deosebite ale înfățișării și purtării sale. Era înzestrată cu o inteligență pe care educația i-o rafinase în mare măsură. Însăși felul său de a fi scotea la suprafață o fire sinceră și prietenoasă. Astfel m-am imprietenit cu ea. Aveam idei și gusturi atat de diferite dar cu toate astea aveam ceva care ne atrăgea reciproc și ne apreciam una pe cealaltă.
Era o fată simplă, cu spirit de observație, cu care îmi făcea plăcere să stau, și mai mult pentru că era sinceră și originală. Cu ea mă simțeam în largul meu. Astfel, a prins radăcini o prietenia noastră.În primii ani (grei pt mine) de colegiu aveam nevoie de un sprijin, si..acel sprijin îl primeam (doar) din partea ei.Mie îmi plăcea să povestesc (să vorbesc mult :D), ei -să asculte; ei îi plăcea să ofere informații, mie-să pun întrebări; așa că ne înțelegeam de minume, amuzandu-ne și chiar afland cate ceva nou.Era o prietenie puternică (așa credeam eu). Prietenia ce a prins rădăcini puternice în inima mea.

Faptul ca trăiesc nu a fost ideea mea si ca respir nu a fost hotărîrea mea.
Faptul ca trăiesc a fost ideea altcuiva si ca respir -dorul sau pentru mine.
Nu trebuie sa uit niciodată:
Nimeni nu trăieşte, nu simte, nu se manifesta ca mine.
Nimeni nu zambește așa cum o fac tocmai eu :D.
Nu voi uita niciodată :
Nimeni nu vede cerul cum îl vad eu.
Nimeni nu ştie tot ce ştiu eu.
Nu voi uita niciodată:
Fata mea nu o are nimeni pe acest pămînt și ochii acestea îi am doar eu.
Nu voi uita niciodată : Sunt bogată și bogăţia mea nu sunt banii mei ci viaţa mea.
Nimeni nu trăieşte ca mine.
Nu sunt un rod al întîmplărilor.
  Eu sunt Eu!!!

...
Epoca moderna a adus in inimile oamenilor multa teama si incertitudine. Astazi am ajuns sa-i cunoastem foarte bine si sa-i indragim pe aceia care au pasit in spatiul cosmic, dar raminem orbi fata de suspinurile celor ce calca alaturi de noi in praful pamintului. Revistele ne spun totul despre "personalitatile" lumii, despre regi si regine, despre actori si cintareti, despre sportivi si recordmeni, dar cine-i mai baga in seama pe aceia care n-au incaput inca sub lumina reflectoarelor? 

Societatea citadina ne-a adunat in complexe de apartamente betonate, in care ne ducem existenta ca in veritabile cazemate. Odinioara, cind traiam la sate sau la mahala, ii stiam pe toti cei de pe strada. Astazi nu ne mai cunoastem nici macar vecinii de palier. Am reusit paradoxul de a ne aduna pentru a ne instraina si mai mult unul de altul. Ne inghesuim in autobuz, in tramvaie, asteptind la cozi sau pe stadioane, dar traim singuratici, nebagati in seama de altii si neluindu-i in seama pe cei din jur. 

Ceea ce-i si mai trist, am ajuns sa ne simtim singuri si in Biserici. Avem sali spatioase, coruri mari, orchestre numeroase, statii de amplificare, dar nu ne mai auzim gemind unul pe celalalt si nu ne mai cunoastem. Am ajuns sa confundam calitatea cu cantitatea si ne-am pierdut in eforturi dedicate lucrurilor exterioare. Sintem obositi, epuizati si totusi constienti ca n-am facut inca ceea ce trebuie. Ceva lipseste din viata noastra. Abundenta exterioara ne-a saracit launtric. Traim cu ochii pe ceas, cu mina pe portofel si cu inima rece si golita de sentimente. Sintem avizi dupa filme si carti de aventuri ieftine care sa compenseze lipsa noastra de atasament sentimental si de participare. Ne obsedeaza rubricile de stiri scandaloase, avem o curiozitate morbida sa aflam ce fac altii in casele lor, in familiile lor, in dormitoarele lor, dar nu gasim timp sau preocupare pentru vecinul de dincolo de perete, de gard sau de strada. Ne traim fiecare egoismul nostru ingust si nedind nimic altora ne saracim in mod tragic pe noi insine. Ce-i de facut? 

Eu cred ca ne mai putem inca intoarce din drum si ca sintem chemati spre o alta forma de viata in care sa ne simtim toti membrii unei familii armonioase si pline de iubire. Ghidul spre aceasta binecuvintata realitate este Biblia. Ea ne cheama pe toti la picioarele unui singur Tata, numindu-ne fii de Dumnezeu si frati unii cu altii. 

Din pacate, in ultimele decenii am fost invatati de dascali crescuti la scoala evolutionismului crud si competitiv. Ni s-a repetat pina la obstinatie ca doar "cel mai tare supravietuieste" si am fost indemnati sa stringem din dinti si sa ascutim "lupta de clasa". Ne-am batut cu pumnii in vint, banuindu-ne reciproc si denuntindu-ne las. Am fost obligati sa ne sacrificam pentru un viitor nebulos si iluzoriu. Ni s-a rapit cerul si credinta in Dumnezeu si am fost lasati sa credem ca ne putem descurca singuri. Cind ne-a ars seceta, ni s-au inchis casele de rugaciune si am fost impinsi prin munca "voluntara" sa sapam canale de irigatii. Ce a urmat se stie ... 

Esecul societatii dinainte de 1989 a lasat urme adinci in fiecare dintre noi. Incercam sa scapam de nalucile lui, dar ne este si mai greu sa scapam de noi insine. Traim acum o perioada de tranzitie intre ceea ce am fost si nu am vrea sa mai fim si ceea ce vom fi, dar nu stim cum arata inca. Avem nevoie de o reeducare personala si nationala. Daca ea nu se va produce, prabusirea va continua, dureroasa si pagubitoare. Nu putem recladi o societate cu oameni prabusiti launtric. Vidul lasat de inlaturarea comunismului trebuie umplut cu un sistem de valori autentic. Astazi ni se propun mai multe. Dintre toate insa, noi vrem sa ne intoarcem la unul deja incercat si cu rezultate garantate. Oriunde a fost aplicat acest sistem a dat nastere unei societati progresiste cu rezultate extraordinare. Tot ceea ce se numeste astazi civilizatie, moralitate si decenta isi are originea in valorile acestui sistem. Care este el? 

Crestinismul! 

O intoarcere la valorile lui este sinonima cu intoarcerea "fiului risipitor" acasa. Chiar si pentru cei ajunsi "la porci", Dumnezeu pastreaza inca si astazi o casa primitoare, o haina noua, un inel in deget, incaltaminte noua si ... o inima plina de iubire. 

Dumnezeu ne-a creat sa fim fiinte sociabile. Chiar si venirea noastra pe lume nu s-a facut singura, ci ne-a legat de existenta unor alte fiinte. Pruncia si copilaria noastra ne-au aratat cu prisosinta ca depindem de altii si ca avem nevoie de caldura partasiei. Pe masura trecerii anilor, am deprins aptitudini care ne pot ajuta sa supravietuim singuri, dar toata existenta noastra continua sa fie influentata de cei din jurul nostru. 

Deploram conflictele internationale si actele de terorism. Suferim impreuna sub amenintarea fortelor animalice care se declanseaza in unii odata cu caderea noptii. Strazile noastre au devenit periculoase. Usile nu mai marcheaza caile de acces catre casa si inima altuia, ci locul unde ne ferecam cu sapte lacate, protejindu-ne existenta. 

Cum ne poate ajuta Biblia in toate acestea? 

Mai intii ar trebui sa spunem ca ea nu ne poate ajuta sa schimbam societatea, decit daca acceptam ca ea sa inceapa aceasta lucrare cu noi insine. Societatea nu se poate schimba decit schimbind cite un om o data, unul dupa celalalt. si aceasta lucrare trebuie sa inceapa cu mine si cu tine. 

Al doilea lucru pe care trebuie sa-l spunem este ca Biblia nu poate schimba pe nimeni. Ea ne poate doar conduce la Acela care ne-a creat, care ne-a cautat prin Isus Christos si care vrea acum sa ne reaseze in armonia universala a intregii Lui creatii: Dumnezeu. Biblia este doar atit: vocea prin care Dumnezeu ii cheama pe oameni la Sine. 

La acest tulbure sfirsit de secol douazeci, cartea aceasta ne pune inainte "ce putem deveni", daca acceptam sa ne intoarcem la Dumnezeu cu toata fiinta noastra, devenind copiii Lui reintrati sub imperiul dragostei: "Sa-L iubesti pe Dumnezeul tau cu toata inima ta ..., iar pe aproapele tau ca pe tine insuti". 

Sintem acum in anul 1993 si privim cu ingrijorare la lucrurile care se desfasoara in tara. Departe de a judeca si de a osindi, incercarea noastra este sa fim de folos spre mai bine. Impreuna cu rugaciunile noastre, trimitem spre dumneavoastra o lucrare de asistenta duhovniceasca. Sint pagini scrise si traduse de la inima la inima, de oameni care au simtit pe propria lor piele, si suferinta instrainarii si bucuria umblarii in partasia copiilor lui Dumnezeu. 

Anul trecut am tinut in Biserica noastra un studiu despre relatiile dintre frati. Multi m-au indemnat sa scriu toate cele spuse in paginile unei carti. Apoi altcineva mi-a dat sa citesc "One-Anothering", scrisa de Simon Schrock. Cartea mi-a placut si am luat legatura cu autorul, pentru o eventuala traducere. Primind permisiunea lui de a adapta continutul la realitatile romanesti, am combinat cele doua lucrari intr-o singura carte. Contributiile mele cu ilustratii "romanesti" la cartea lui Simon Schrock apar in mai toate capitolele cartii si sint puse intre paranteze. 

Nu am nici o indoiala, aceasta carte poate influenta o generatie. Cititi-o si dati-o mai departe, rugindu-va ca Dumnezeu sa-si faca prin ea lucrarea Lui desavirsita. 


Daniel Brinzei